Sănătatea umană și nanomaterialele
Suntem expuși constant la un număr mare de substanțe chimice, printre care și nanomateriale, de exemplu prin aerul pe care îl respirăm, prin alimentele pe care le consumăm, prin hainele pe care le purtăm sau prin echipamentele sportive pe care le folosim. Având în vedere utilizarea lor pe scară largă în societate și gradul tot mai mare de expunere la ele, este important să înțelegem care sunt potențialele efecte nocive pe care le pot avea asupra sănătății noastre.
Potențialul pericol pentru sănătate al unui nanomaterial se evaluează prin studii toxicologice axate pe un organ specific, cum ar fi ficatul, rinichiul sau sângele, și pe calea de expunere – ingerare, inhalare, absorbție prin piele etc.
De exemplu:
- Studiile de mutagenitate examinează capacitatea unei substanțe de a produce modificări în materialul genetic al unei celule.
- Studiile de toxicitate prin inhalare evaluează efectele nanomaterialelor aeropurtate după pătrunderea lor în plămâni.
- Studiile de toxicitate pentru reproducere analizează efectele asupra fertilității și asupra dezvoltării descendenților.
- Studiile cutanate cercetează efectele nanomaterialelor absorbite prin piele.
Efectuarea de studii toxicologice asupra nanomaterialelor prezintă o serie de dificultăți. Ca urmare a dimensiunii lor și a ariei suprafeței, acestea pot prezenta un grad mic de absorbție sau de solubilitate, iar proprietățile lor pot fi mai greu de analizat decât cele ale altor substanțe.
Unul dintre principalele obiective ale depistării unui pericol constă în stabilirea relației dintre doza de substanță și severitatea efectului („relația doză-efect”). Cu ajutorul studiilor toxicologice se poate stabili o doză prag, sub care se presupune că nu se va produce niciun efect advers. În schimb, deasupra acestui prag este necesar ca riscurile să fie gestionate și ținute sub control prin reducerea la minimum a expunerii noastre la substanță.