Nanomaterialele sunt substanțe chimice

Particulele la scară nanometrică pot fi alcătuite din numeroase substanțe diferite, cum ar fi carbonul, metalele, oxizii de metal, precum și polimerii. Este greu să se indice un număr exact al nanomaterialelor aflate în prezent pe piață și este și mai dificil să se estimeze câte alte asemenea materiale se pot produce în mediul de laborator.

Conform REACH, obligația legală a producătorilor și a importatorilor de a înregistra substanțele și de a demonstra modul de utilizare în condiții de siguranță se aplică și substanțelor cu nanoforme. Pe de altă parte, doar câteva regulamente ale UE includ cerințe legale specifice cu privire la nanomateriale – de exemplu, regulamentele în domeniul cosmeticelor și al alimentelor noi. Faptul că REACH nu conține dispoziții explicite referitoare la nanomateriale a făcut ca doar câteva înregistrări să conțină informații specifice cu privire la forma de nanomaterial.

În același timp, lipsa dispozițiilor specifice nu împiedică întreprinderile proactive să transmită în mod transparent informații cu privire la nanoformele substanței care face obiectul înregistrării. Raportarea informațiilor specifice cu privire la nanomateriale a devenit posibilă în 2010, când a fost introdusă în IUCLID o casetă de bifare voluntară.

Puteți afla mai multe informații despre substanțele la care s-a folosit caseta de bifare voluntară sau pentru care există alte indicii privind existența unor informații specifice cu privire la nanoformă accesând acest link către site-ul de diseminare al ECHA. 

Mai multe informații despre substanțele înregistrate care conțin nanomateriale:

Solicitanții înregistrărilor în temeiul REACH pot alege să trimită la ECHA informații despre un nanomaterial, indicând prezența unei forme de nanomaterial în compoziția substanței, menționând că starea fizică a substanței este un nanomaterial sau furnizând studii specifice despre un nanomaterial într-o fișă de studiu al parametrilor finali.

REACH este un regulament general privind substanțele chimice. Prin urmare, modul în care REACH definește substanțele chimice este important într-un sens mult mai larg, întrucât conceptele sale se reflectă în alte acte legislative:

'Prin «substanță» se înțelege un element chimic și compușii acestuia în stare naturală sau obținuți prin orice proces de producție, inclusiv orice aditiv necesar pentru păstrarea stabilității și orice impuritate care derivă din procesul utilizat, cu excepția oricărui solvent care poate fi separat fără a influența stabilitatea substanței sau fără a-i schimba compoziția.'

Este important de precizat că multe nanomateriale apar în mod natural și, prin urmare, este posibil să nu intre sub incidența actelor legislative existente în domeniul substanțelor chimice care tratează substanțele produse, cum este REACH, cu excepția cazului în care sunt modificate chimic în mod intenționat, în orice fel. Alte nanomateriale sunt generate ca produse secundare, de exemplu în urma arderii combustibililor fosili utilizând motoare diesel. Aceste particule intră însă sub incidența diverselor reglementări de mediu, cum ar fi cele privind calitatea aerului înconjurător.

 

Mai există multe alte nanomateriale pe piață?

Estimările privind numărul real de nanomateriale de pe piața UE variază.

Pe piață există probabil mai multe substanțe cu nanoforme decât cele înregistrate în prezent conform REACH. Această situație are mai multe cauze, printre care:

  • incertitudinea în materie de reglementare: cu toate că termenul „substanță” acoperă nanomaterialele, la fel ca și domeniul de aplicare a Regulamentului REACH, regulamentul nu menționează în mod explicit nanomaterialele și nici nu prevede cerințe explicite. Este posibil ca unii producători/importatori să interpreteze acest lucru ca lipsă a obligației de a furniza informații specifice cu privire la nanomateriale în dosarele lor de înregistrare. Comisia Europeană pregătește în prezent o modificare a anexelor la REACH, pentru a face explicite cerințele privind nanoformele substanțelor;
  • dificultățile de măsurare: deși termenul „nanomaterial” este simplu, măsurarea formei unei substanțe pentru a stabili dacă este o nanoformă este adesea complicată. Pentru a face acest lucru sunt necesare instrumente precise și uneori costisitoare. Prin urmare, întrucât nu există cerințe legale explicite privind efectuarea testului, producătorii/importatorii pot alege să nu îl efectueze;
  • cantitățile mici: unele substanțe cu nanoforme pot fi prezente pe piață în cantități atât de mici, încât nu trebuie să fie înregistrate conform REACH. Termenul pentru înregistrarea substanțelor chimice în cantități mici (1-100 de tone pe an) este 31 mai 2018.

Ar putea exista o multitudine de motive pentru care numărul de substanțe cu nanoforme înregistrate este redus. De asemenea, probabil că există o serie de substanțe înregistrate care sunt produse sau introduse pe piață ca nanomateriale și în cazul cărora întreprinderile au ales să nu furnizeze în mod explicit informații specifice cu privire la nanoformă în dosarul de înregistrare.

Cu toate acestea, pe măsură ce se soluționează problemele de reglementare, se preconizează o creștere a volumului de informații specifice disponibile cu privire la nanomateriale colectate prin punerea în aplicare a REACH.