Expunerea la nanomateriale

Un aspect esențial al oricărei evaluări a riscurilor prezentate de substanțele periculoase este evaluarea expunerii. Motivul este acela că, deși există posibilitatea ca o substanță chimică să prezinte anumite pericole pentru sănătate, aceste pericole nu se materializează decât în cazul expunerii efective la substanța respectivă. Acest principiu se aplică și în cazul nanomaterialelor. Așadar, este important să se înțeleagă posibilitatea și modalitățile de expunere a oamenilor la nanomateriale în viața de zi cu zi, inclusiv la locul de muncă și acasă.

Prin natura lor, nanomaterialele au tendința de a se alipi pentru a forma obiecte mai mari, numite agregate și aglomerate, care afectează modul în care acestea interacționează cu țesutul pulmonar, de exemplu.

În plus, în multe produse aflate în prezent pe piață, nanomaterialele sunt încorporate în diferite matrice, ceea ce influențează disponibilitatea lor pentru utilizatori și pentru mediu.

Dar este oare posibilă eliberarea nanomaterialelor din aceste matrice? Și cât de ușor se pot „desprinde” nanomaterialele din agregatele și aglomeratele de dimensiuni mai mari? Există deja un cadru general pentru determinarea eliberării nanomaterialelor din pulberi (ISO/TS 12025:2012).

Sunt în desfășurare studii suplimentare vizând crearea de noi instrumente, cum ar fi monitoarele personale pentru măsurarea expunerii la nanoparticule la locul de muncă.

Categories Display