Estimarea proprietăților nanomaterialelor
Pentru a accelera testarea nanomaterialelor și, în cele din urmă, înțelegerea efectelor potențial periculoase ale acestora, cercetătorii pot folosi abordarea prin extrapolare. Extrapolarea utilizează informații despre substanțe sursă similare, pentru care există date, cu scopul de a estima proprietățile unor substanțe țintă pentru care nu există date sau au fost generate informații puține.
Extrapolarea poate fi folosită pentru substanțe individuale, inclusiv pentru nanomateriale, conform Regulamentului REACH, dar poate fi de asemenea aplicată unor grupuri de substanțe și de nanoforme cu scopul de a depista eventualele tendințe comune. Dacă gruparea substanțelor și extrapolarea se realizează corect, se poate reduce numărul de teste experimentale, deoarece nu este nevoie să se testeze separat fiecare substanță țintă.
Utilizarea datelor existente pentru a completa deficitul de informații
Abordarea prin extrapolare este deosebit de utilă în procesul de generare a datelor în scopuri de reglementare, deoarece pune la dispoziția autorităților suficiente informații încât să poată lua decizii cu privire la substanțe chimice și să asigure utilizarea acestora în condiții de siguranță.
Se pot grupa:
- diferite nanoforme ale unei substanțe;
- alte substanțe din același interval de mărime;
- eventual și diverse forme ale unei substanțe, de la forma sa macro până la nanoforme.
Metoda grupării a fost creată inițial pentru substanțe, fiind apoi aplicată și în cazul nanoformelor.
Definirea proprietăților nanomaterialelor
Nanomaterialele pot fi produse și modificate astfel încât să prezinte caracteristici diverse din punctul de vedere al dimensiunii, al formei, al cristalinității și al tratamentului suprafeței. Acesta din urmă se referă la procesul de acoperire a suprafeței nanomaterialului. De exemplu, unele nanotuburi de carbon cu pereți multipli pot fi acoperite cu un strat care să le ajute să se atașeze de organe, pentru a conduce medicamentele la țintă în mod mai eficient.
Înregistrarea substanțelor conform REACH cu ajutorul extrapolării
Conform Regulamentului REACH, este obligatoriu să se transmită date pentru substanțele produse în cantități de peste 1 tonă pe an. În cazul nanoformelor poate fi dificil să se ajungă la o astfel de cantitate, deoarece obligația se referă la cantitatea totală de nanoforme și alte forme ale unei substanțe, nu la o nanoformă individuală.
Adesea, nanoformele se produc în cantități mult mai mici, de la câteva grame până la 100 kg pe an, în funcție de utilizare și de piața de desfacere.
Întreprinderile trebuie să justifice utilizarea extrapolării atunci când își înregistrează substanțele în conformitate cu Regulamentul REACH. Justificarea constă într-o explicație argumentată științific a motivului pentru care nanoformele pot fi grupate, fundamentată pe datele disponibile – de exemplu, pe date referitoare la pericolul sau la evoluția atât a substanței sursă, cât și a substanței țintă.
Realizarea cadrelor de extrapolare
În ultimii zece ani s-au realizat numeroase progrese în demersul de testare a posibilității de aplicare a extrapolării în cazul nanoformelor, precum și de stabilire a informațiilor necesare pentru ca abordarea prin extrapolare să prezinte încredere.
ECHA și OCDE au publicat ghiduri care stabilesc cadrul și limitele modalității de extrapolare, astfel încât aplicarea acesteia să fie valabilă din punct de vedere normativ și să fie acceptată.
Proiectele de cercetare, de exemplu proiectul GRACIOUS, au realizat un cadru care poate fi folosit în primul rând de industrie atunci când aplică metoda extrapolării conform REACH, dar care face posibilă și dezvoltarea sustenabilă a produselor.
Deși s-au înregistrat progrese, mai sunt încă necesare eforturi de consolidare a valabilității și a recunoașterii abordării prin extrapolare folosite în cazul unor nanoforme diferite.