Asigurarea utilizării în condiții de siguranță a nanomaterialelor la locul de muncă

Expunerea la nanomateriale depinde de proces, de măsurile tehnice de control aplicate  și, dacă acestea nu sunt suficiente, de utilizarea echipamentelor individuale de protecție. Angajatorii trebuie să minimizeze expunerea la substanțe periculoase până la un nivel care este evaluat ca fiind inofensiv pentru lucrători.

Întrucât inhalarea pare a fi cea mai importantă cale de expunere profesională la nanomateriale,  ar trebui să se reducă la minimum generarea de nanomateriale în suspensie la locul de muncă. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea de medii de lucru cu sisteme închise și de procese umede. În măsura în care este posibil, ar trebui să se evite etapele de proces generatoare de praf, de exemplu măcinarea și abraziunea.

În cazul în care sunt prezente nanoparticule în aerul de la locul de muncă, trebuie să se aplice măsuri corespunzătoare de ventilație. În ultimă instanță, lucrătorii pot fi instruiți să utilizeze echipamente de protecție a căilor respiratorii, precum și îmbrăcăminte, mănuși și ochelari de protecție.

Trebuie reținut și faptul că, în cursul operațiunilor de întreținere, măsurile curente de administrare a riscurilor aferente procesului, cum ar fi utilizarea sistemelor închise, sunt de regulă dezactivate temporar. Prin urmare, pot fi necesare măsuri suplimentare de administrare a riscurilor pentru aceste tipuri de procese.

Este posibil ca lucrătorii independenți să nu dispună de mijloacele necesare pentru a efectua controale atât de riguroase în cadrul activității lor, comparativ cu cei care lucrează într-un cadru industrial.

 

Fișele cu date de securitate (FDS)

Conform Regulamentului REACH, pentru fiecare produs chimic periculos trebuie să se furnizeze o fișă cu date de securitate (FDS). Fișele cu date de securitate conțin informații utile privind produsele chimice, descriind pericolele prezentate de acestea și oferind informații cu privire la manipulare, depozitare și măsurile de urgență în caz de accident. REACH impune ca utilizatorii de produse chimice periculoase să urmeze recomandările privind măsurile de administrare a riscurilor formulate în scenariile de expunere anexate la FDS, dacă sunt furnizate.

 

Pentru unele nanomateriale există valori-limită naționale de expunere profesională

Limitele de expunere profesională (LEP) pentru substanțele periculoase constituie informații importante pentru evaluarea și administrarea riscurilor, inclusiv în contextul nanomaterialelor.

Limita de expunere este concentrația – fie în părți pe milion (ppm), fie în miligrame pe metru cub (mg/m3) – unei substanțe chimice în aerul de la locul de muncă, la care majoritatea oamenilor pot fi expuși fără a resimți efecte nocive. Însă valorile LEP nu pot fi considerate linii clare de demarcație între expunerile sigure și cele nesigure.

În prezent nu există limite de expunere profesională la nivelul UE pentru nanomateriale, cel mai probabil din cauza faptului că nu există încă suficiente informații pentru stabilirea lor. În general, s-au stabilit valori LEP la nivelul UE numai pentru un număr mic de substanțe utilizate în mod curent la locul de muncă. Valorile-limită respective, obligatorii și/sau orientative, sunt stabilite prin directive ale Uniunii Europene.

Multe state membre și-au stabilit propriile valori LEP naționale, inclusiv pentru nanomateriale. Aceste limite naționale trebuie respectate în egală măsură, fiecare angajator având obligația de a se asigura că expunerea lucrătorilor săi nu depășește LEP.

Categories Display