Sănătatea umană și nanomaterialele

Lab worker checking a test tube

La fel ca orice altă substanță chimică, unele nanomateriale sunt periculoase, iar altele nu. Scara nanometrică a particulelor nu implică un pericol în sine. În schimb, efectele potențiale se bazează pe proprietățile toxicologice inerente și pe cantitatea (doza) asimilată de un organism (uman sau animal).

Unul dintre principalele obiective ale identificării unui pericol constă în stabilirea „relației doză-efect” pe baza studiilor toxicologice. În acest mod, se poate determina un prag al dozei, sub care se presupune că nu se va produce niciun efect advers și deasupra căruia riscul potențial trebuie să fie controlat și gestionat, de exemplu prin atenuarea expunerii.

În mod tradițional, în cazul substanțelor chimice aceste praguri ale dozelor se exprimă prin concentrația masică sau prin concentrația numerică (în cazul fibrelor). Cercetările științifice au arătat că, în cazul nanoparticulelor, toxicitatea poate fi descrisă mai bine prin alte caracteristici, de exemplu prin suprafață, caz în care pragul dozei poate fi exprimat în unități de suprafață. 

Categories Display