Produse alimentare

Influența nanomaterialelor în sectorul alimentar este în creștere. Sunt în derulare acțiuni de cercetare și dezvoltare pentru a investiga beneficiile și riscurile potențiale ale utilizării nanomaterialelor pentru a modifica proprietățile alimentelor, cum ar fi de exemplu, gustul sau textura. Având în vedere că nanomaterialele sunt utilizate din ce în ce mai mult în alimente și în lanțul alimentar, este important să se cunoască proprietățile și caracteristicile nanomaterialelor și să se determine dacă se asociază cu potențiale îngrijorări în ceea ce privește sănătatea sau mediul.

În UE, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) este responsabilă de evaluarea riscului asociat utilizării nanomaterialelor în produsele alimentare și în furaje, dar și a materialelor care vin în contact cu alimentele. Aceasta are rolul de a stabili dacă există riscuri care trebuie avute în vedere înainte de autorizarea utilizării respective. Evaluarea este efectuată de comitetele științifice din cadrul EFSA, alcătuite din experți independenți din întreaga Europă. Autorizarea ulterioară, asupra căreia hotărăsc statele membre și Comisia Europeană, evidențiază condițiile de utilizare și cerințele de etichetare pentru nanomateriale.

În UE există deja mai multe regulamente care vizează în manieră specifică utilizarea nanomaterialelor în sectorul alimentar.
 

Produse alimentare noi

Conform legislației UE, un produs alimentar nou este acela care nu era consumat în manieră semnificativă în UE înainte de 15 mai 1997, când a intrat în vigoare primul regulament privind alimentele noi. Produsele alimentare noi pot fi cele dezvoltate recent, alimentele inovatoare, alimentele produse folosind tehnologii și procese de producție noi, dar și alimentele consumate în prezent sau în trecut în afara UE. Alimentele alcătuite din nanomateriale fabricate sau care conțin nanomateriale fabricate sunt considerate tot alimente noi. Regulamentul privind produsele alimentare noi include propria definiție privind „nanomaterialele fabricate”, utilizată de asemenea în regulamentul privind informațiile referitoare la alimente oferite consumatorilor.

Regulamentul privind alimentele noi stabilește obligațiile care se aplică nanomaterialelor fabricate – nanomateriale care au fost create prin anumite metode pentru a avea proprietăți specifice – inclusiv cerințe privind introducerea unui produs alimentar nou pe piața UE, cum ar fi autorizația prealabilă acordată materialului de către Comisia Europeană. Un produs alimentar nou este aprobat în vederea utilizării în UE doar dacă nu se asociază cu un risc pentru sănătatea publică, nu prezintă dezavantaje nutriționale atunci când înlocuiește un aliment similar și nu are un caracter înșelător pentru consumator.
 

Nanomaterialele ca aditivi alimentari

Regulamentul privind aditivii alimentari menționează lista aditivilor alimentari, enzimelor și aromelor aprobate. Dacă apar modificări în ceea ce privește procesul de producție sau materialele originare pentru un aditiv alimentar deja aprobat, acesta va fi considerat un aditiv diferit și va trebui supus unei noi evaluări. O diferență semnificativă a materialelor originare este, de exemplu, modificarea dimensiunii particulelor, inclusiv prin utilizarea nanotehnologiei.
 

Etichetarea produselor alimentare care conțin nanomateriale fabricate

Regulamentul pentru informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare (FIC) stabilește normele de etichetare a ingredientelor alimentelor, existând cerințe aplicabile nanomaterialelor fabricate în produsele alimentare. În temeiul acestui regulament, toate ingredientele care sunt nanomateriale fabricate trebuie indicate clar în lista ingredientelor. Denumirile acestor ingrediente trebuie urmate de cuvântul „nano” în paranteză.
 

Nanomateriale din materialele plastice care intră în contact cu alimentele

Materialele care intră în contact cu alimentele sunt utilizate pe scară largă în lanțul de aprovizionare cu alimente pentru a asigura transportul și protecția alimentelor – de exemplu, le găsim în ambalajul sandvișurilor pe care le mâncăm și al laptelui pe care îl achiziționăm din comerț. Există mai multe regulamente care au scopul de a garanta că nu se eliberează în alimente substanțe chimice nocive, cum ar fi legislația generală privind materialele care intră în contact cu alimentele, dar și Regulamentul privind materialele plastice care intră în contact cu alimentele.

Regulamentul privind materialele plastice care intră în contact cu alimentele se concentrează atât pe posibilitatea ca din aceste materiale să fie eliberate substanțe chimice, dar și pe evitarea utilizării de substanțe chimice periculoase în aceste materiale. Acesta stabilește normele privind compoziția materialelor plastice care intră în contact cu alimentele și lista valabilă în Uniunea Europeană a substanțelor permise pentru utilizare în producerea acestor materiale. Regulamentul menționează, de asemenea, restricțiile privind utilizarea acestor substanțe și stabilește norme pentru determinarea măsurii în care materialele și articolele din plastic respectă recomandările.

În cazul materialelor sau articolelor pluristratificate, chiar și stratul de plastic care nu intră în contact direct cu alimentul și este separat de produsul alimentar printr-o barieră funcțională poate conține substanțe în nanoformă doar dacă aceasta deține o autorizație explicită.
 

Nanomateriale din materialele active și inteligente care intră în contact cu alimentele

Materialele active și inteligente care intră în contact cu alimentele prelungesc perioada de valabilitate prin menținerea sau îmbunătățirea condiției produselor alimentare ambalate prin eliberarea sau absorbția de substanțe în sau din alimente sau mediul înconjurător. Printre exemple se numără materialele pentru ambalajul alimentelor, tacâmuri, veselă și blaturi pentru tăiere.

Regulamentul UE privind materialele și articolele active și inteligente previzionează stabilirea unei liste a Uniunii de substanțe permise pentru producția de materiale active și inteligente.

Categories Display