Nanomaterialele în mediu

Diferitele nanoforme ale unei substanțe chimice se pot comporta diferit în mediu, din cauza proprietăților specifice care au fost înglobate în material prin nanoinginerie. Știința înregistrează progrese rapide în domeniul evoluției și comportamentului nanomaterialelor în mediu.

Una dintre căile de urmat este utilizarea proprietăților fizico-chimice ale nanomaterialelor ca punct de pornire – de exemplu, solubilitatea în apă. Aceste proprietăți esențiale pot fi utilizate pentru a stabili dacă sunt necesare mai multe măsurători sau dacă evoluția în mediu a nanoformei va fi mai mult sau mai puțin identică cu cea deja stabilită pentru forma non-nanometrică a substanței chimice.

De exemplu, atunci când o substanță ușor solubilă este eliberată în mediu, indiferent dacă este sub formă nanometrică sau non-nanometrică, trebuie să se evalueze proprietățile cu impact asupra mediului ale soluției. Dacă se constată că nanomaterialul este ușor solubil, în cazul substanțelor anorganice informațiile existente cu privire la substanța în vrac pot fi utilizate și la evaluarea nanoformei.

Evoluția în mediu a substanțelor chimice cuprinde diferite procese, dintre care cele mai importante sunt degradarea (chimică, fizică sau biologică) și/sau transformarea în mediu. Însă metodele standard utilizate la evaluarea degradării substanțelor chimice nu sunt, în general, adecvate pentru nanomateriale. O altă complicație în cazul nanomaterialelor constă în faptul că tratarea sau acoperirea suprafețelor poate afecta evoluția și comportamentul nanomaterialelor în mediu.

Pe lângă procesele de transformare și de degradare, trebuie să se evalueze și posibilitatea de bioacumulare a nanoparticulelor în organisme. Lucrările recente ale OCDE au indicat limitările abordărilor actuale în materie de testare.

Metodele de măsurare și evaluare a evoluției nanoparticulelor în mediu sunt în curs de optimizare. Se preconizează că în anii următori vor fi disponibile tehnici îmbunătățite.