European Observatory for Nanomaterials

În prezent, unul dintre principalele domenii de aplicare a nanomaterialelor în sectorul alimentar este crearea de ambalaje. În afară de obținerea unor materiale cu greutate mai mică și durabilitate mai mare, cum ar fi recipiente și flacoane din plastic, nanomaterialele pot fi utilizate și pentru a preveni alterarea alimentelor.
 

Utilizarea nanomaterialelor pentru conservarea alimentelor și protecția împotriva contaminării bacteriene

De obicei, materialele pentru ambalarea produselor alimentare sunt confecționate din plastic. Principalul neajuns al acestora constă în absența capacității de a împiedica pătrunderea și intrarea în contact cu alimentele a unor gaze, cum ar fi oxigenul, și a altor molecule de dimensiuni mici. Adăugarea unor nanomateriale cum ar fi nanoargile, nitrură de titan sau dioxid de titan poate potența proprietățile unui material, conferindu-i, de exemplu, greutate mai mică și rezistență crescută. În plus, nanomaterialele pot preveni pătrunderea gazelor și luminii prin ambalaj și apariția degradării și, prin urmare, pot avea și proprietăți antimicrobiene – care contribuie la menținerea prospețimii alimentelor pe perioade lungi de stocare și la asigurarea protecției împotriva bacteriilor nocive.
 

Se fac progrese inovatoare pentru a crea materiale mai sustenabile în domeniul ambalajelor destinate industriei alimentare

Celuloza este unul dintre materialele prezente în cantități foarte mari în natură, care se poate extrage din plante și arbori. Din nanoparticule de celuloză, cercetătorii au dezvoltat membrane compozite biodegradabile. Conform studiilor, aceste pelicule bazate pe materiale biologice pot să prevină pătrunderea apei prin ambalaj, să protejeze alimentele proaspete împotriva contaminării bacteriene și chiar să le prelungească perioada de valabilitate. Aceasta înseamnă că biopeliculele ar putea fi utilizate în industria ambalajelor pentru produse alimentare pentru a reduce cantitatea de deșeuri alimentare și bolile transmisibile prin alimente, deși toxicitatea potențială a acestora nu a fost studiată pe deplin.

Cercetătorii lucrează și la obținerea de „ambalaje” inteligente care utilizează nanosenzori în vederea monitorizării stării alimentelor. A fost concepută o gamă largă de detectori bazați pe nanoparticule în vederea depistării de agenți contaminanți în produsele alimentare. Când un agent contaminant intră în contact cu nanoparticulele, între acesta și nanomaterial se produce o reacție care generează un semnal vizual care indică faptul că alimentul este alterat. Acești nanosenzori pot fi utilizați de furnizori pentru a indica consumatorilor starea produsului alimentar.
 

Pătrunderea nanomaterialului în produsul alimentar

Pentru consumatori, riscul asociat utilizării nanotehnologiei în ambalajele destinate produselor alimentare se asociază cu posibilitatea pătrunderii nanomaterialelor în alimente. În prezent, datele privind acest risc sunt foarte limitate, însă până în momentul de față datele disponibile indică niveluri foarte mici de pătrundere. Cercetarea se concentrează încă pe numeroase aplicații ale nanotehnologiei, însă câtorva dintre acestea li s-a permis deja intrarea pe piață de către statele membre și Comisia Europeană, cum ar fi nitrura de titan în sticlele de polietilentereftalat (PET). Nanomaterialele utilizate în ambalajele pentru produsele alimentare în Europa trebuie evaluate de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) înainte de autorizare. Nanonitrura de titan se numără printre cele câteva nanomateriale aprobate și este utilizată ca aditiv în sticlele de plastic.